Studii internationale arata ca azbestul este potential cancerigen. Una din explicatii este ca fibrele de azbest respirate raman in plamani si nu pot fi eliminate de organism.

Azbestul este, de fapt, numele generic al unui grup foarte larg de silicati fibrosi cu culori variate si lungimi sau structuri cristaline diferite, din care fac parte serpentinele (crisotilul) si amfibolitii (amozitul si crocidolitul), utilizati īn domenii foarte diverse precum cel al constructiilor (pentru izolarea termica si electrica a cladirilor), mineritului, industriei producatoare de nave maritime sau fabricatiei echipamentelor ignifuge de protectie. Dintre acesti compusi silicatici, amfibolitii, īn general, si crocidolitul, īn special, prezinta cel mai mare risc patogen; expunerea ocupationala la aceste tipuri de azbest fiind īntodeauna asociata cu azbestoza, exprimata prin intensa fibrozare a pleurei pulmonare.

Īn realitate, se stie ca fibrele de azbest produc intense efecte genotoxice si citotoxice, determinānd inflamarea cronica a plamānilor care, datorita leziunilor proliferative dobāndite, ofera conditii propice de crestere a celulelor mutagene ale cancerului. Un studiu efectuat pe un grup de muncitori navali a aratat ca asemenea formatiuni tumorale au aparut si dupa 15-20 de ani de la īncetarea expunerii, ceea ce īnseamna ca, desi azbestul are o perioada de actiune patologica destul de lunga, efectele sale cancerigene sunt sigure (90% din subiectii care lucrau pe santierul naval respectiv prezentānd semne clinice de azbestoza).

Īn azbestoza, intensitatea reactiei de fibrozare depinde de numarul corpurilor straine (de azbest) introduse īn plamāni, dar īn mod inevitabil, aceasta are caracter ireversibil, motiv pentru care, prin recunoasterea riscurilor sale patogene, atāt productia, cāt si utilizarile azbestului sunt sever limitate si controlate prin politici environmentale si sanitare extrem de stricte. (extras din site-ul Universitatii din Bucuresti http://www.unibuc.ro/)